Caracter si comportament

Acest aristocrat al speciei canine este binecuvantat cu toate calitatile imaginabile: inteligenta exceptionala, devotement, docilitate, putere si blandete, o expresivitate si o eleganta pentru care este  considerat cel mai frumos dintre caini. Desi nu exceleaza ca si caine utilitar, are o calitate aparte : o empatie mult mai bine dezvoltata decat la celelalte rase. Isi simte stapanul, privirea lui pare mai degraba sa citeasca in sufletul stapanului. Daca e vesel il intampina cu o veselie aproape exploziva, daca e trist il consoleaza. E discret, aproape nemiscat, cand stapanul e ocupat si ii transmite din calmul si linistea sa atunci cand e suparat.


Toate aceste calitati il recomanda ca un excelent caine de companie. Desi la origine este un caine ciobanesc, Rough Collie , spre deosebire de Border Collie, nu si-a pastrat intacte instinctele de lucru si obedienta. El nu este un caine care sa pazeasca turma, ci stapanul. Toata vigilenta, tandretrea si afectiunea lui sunt îndreptate catre membrii familiei lui, pe care îi iubeste din tot sufletul dar nu îi agaseaza cu manifestari de dragoste. Pe teritoriul sau este foarte atent la orice miscare si semnalizeaza imediat prezenta unui intrus, dar nu este un caine care ataca în forta si este lipsit de orice urma de agresivitate. Daca va doriti un caine care sa „rupa” tot la comanda, Collie nu e alegerea potrivita. Scos "în lume", este distant fata de straini si, chiar daca acestia îl mangaie si-l trateza cu dragoste, va pastra o indiferenta politicoasa.
Fata de alti caini sau alte animale, nu este artagos, ci mai degraba amabil, ceea ce constituie o calitate deosebit de apreciata pentru un caine de companie. Desi este capabil sa invete cu usurinta orice noua comanda , intodeauna se va gandi daca chiar e cazul sa o si execute imediat. El nu este un caine sclav ci un caine partener si daca este tratat ca atare se pot obtine rezultate foarte bune.
A nu se întelege ca trebuie sa i se tolereze toate capriciile, sau ca va asculta si va executa comenzile ca prin minune. Si totusi, aproape fara efort va învata sa mearga civilizat în lesa (recunoasteti, n-ati prea vazut Collie care îsi tarasc stapanii pe strada, în timp ce pentru alte rase mersul corect în lesa este obtinut dupa o îndelungata "munca de convingere"), vine fara probleme atunci cand este chemat, nefiind unul dintre acei caini carora ti-e frica sa le dai drumul din lesa de teama ca nu îi vei mai prinde. Se intelege foarte bine cu copiii si este un excelent partener de joaca. Datorita superbei sale blani si tinutei nobile, multi sunt tentati sa-si închipuie ca este un caine de lux. Eroare ! Este cel mai fericit daca poate alerga pe camp, sau în padure, adora sa înoate si asemenea escapade îl transforma într-un caine exuberant, jucaus, dinamic si neobosit. Este totodata un caine foarte sensibil, care nu trebuie bruscat sau tratat cu brutalitate. O simpla mustrare pe un ton mai ridicat si o prindere ferma in lesa sunt suficiente pentru un Collie care incearca sa-si domine stapanul. Sensibilitatea îi poate da o tendinta catre nervozitate, chiar instabilitate, ca reactie la lipsa de echilibru a atmosferei din familie, deoarece este un caine care se afla în comunicare sufleteasca stransa cu stapanii sai si este profund afectat de un climat conflictual, tensionat, sau de lipsa de tact ori de manifestarile violente din camin. De acea, Collie nu este un caine pentru oricine.

Istoric

Pe întinderea Insulelor Britanice cainii ciobanesti fac parte integranta din peisaj, utilizarea lor drept însotitori ai turmelor de oi fiind o traditie veche "de cand lumea". Poate chiar din acest motiv, originile lor sunt înca greu de descifrat. Sa fi rezultat primii ciobanesti insulari din încrucisarea cainilor locali cu cei continentali adusi de cuceritorii romani? Posibil, dar nu exista nici o dovada în acest sens si nici vreo indicatie privind felul în care ei au evoluat pe parcursul "primelor" 15-16 secole dupa Hristos. Oricare ar fi originile lui îndepartate, Collie reflecta cel mai bine conceptia britanica asupra cainelui ciobanesc: insularii, cu spirit bucolic, pur si simplu nu au considerat necesar ca un caine de turma sa fie si un vajnic gardian, un "politist" însarcinat sa asigure securitatea turmelor. Explicatia este simpla: în timp ce, chiar si la sfarsitul secolului al XIX-lea, în Europa continentala lupii atacau frecvent turmele, pentru ciobanii insulari acesti pradatori nu mai erau o problema înca din secolele XVI-XVII (culminand cu celebra campanie de starpire a lupilor dusa de Cromwell). În plus, în Anglia, furtul unei oi se pedepsea cu moartea. Desi cuvantul Collie de abia în secolul al XIX-lea a fost consacrat pentru identificarea cainilor ciobanesti scotieni, se pare ca în secolul al XIV-lea acest tip de caini era deja denumit uneori Coll. De exemplu, în Povestiri din Canterbury, poetul Chauser scria: "Alearga, Coll, cainele nostru! Si tu Talbot, si tu Gerlond!". Or, în acea vreme, Talbot era denumirea folosita frecvent pentru copoi, iar Gerlond era un nume generic pentru ogari. Asa ca, cine putea fi Coll? Specialistii sunt convinsi ca este vorba despre un caine ciobanesc. Asupra originii denumirii exista ipoteza ca ea ar proveni de la coally (coal – carbune) sau coly care în galeza înseamna "aproape negru", culoare foarte des întalnita la aceasta rasa. Sau, tot din galeza, colly – cuvand care însemna "acela care este folositor". Alte teorii afirma ca personajul nostru era des întalnit pazind turme de oi de rasa Colley, de unde expresia Colley-Dog (si astazi francezii folosesc denumirea Colley, dar acesta nu poate fi un argument valabil). Un singur lucru este clar: nici una dintre variante nu e certa În ceea ce priveste conformatia anatomica, s-a dovedit ca în secolul al XIII-lea exista deja un Ciobanesc Scotian destul de asemanator celui actual, dar mai putin înalt pe picioare si avand capul mai scurt si mai lat. Apoi exista informatii despre ciobanestii din Scotia din secolele XVI - XVII, dar aceste exemplare erau înca diferite fata de ceea ce numim astazi Collie. Si la începutul secolului al XIX-lea, efectivul era foarte eterogen, existand multe varietati locale ale Ciobanescului Scotian. Apoi, un eveniment neprevazut aduce brusc acesti caini în atentia publicului: în 1860, aflandu-se la castelul regal de la Balmoral (în Scotia), Regina Victoria remarca un caine ciobanesc "în exercitiul functiunii", caine care avea o blana bogata, formand un splendid guler. Încantata de frumusetea si inteligenta animalului, regina adopta acel exemplar si îl aduce în canisa ei de la Windsor, lansand astfel acest tip care, în scurt timp, va constitui o rasa aparte: Rough Collie. Începand cu acel moment, se demareaza selectia diverselor fenotipuri de ciobanesti scotieni, din cei care purtau initial denumirea generica de Collie rezultand trei rase distincte: exemplarele cu par bogat, denumite si "Collie de oras" sau "de expozitie", devin rasa Collie cu Par Lung (Rough Collie), iar cele cu par mai saracacios împartindu-se în Collie cu Par Scurt (Smooth Collie) si "Collie de ferma"  denumit oficial -Border Collie. Ulterior, a fost standardizat si al patrulea Collie - Bearded Collie. Dupa cum am vazut, Rough Collie (denumirea consacrata fiind, simplu, Collie), este deosebit de popular înca de la început, în timp ce "rudele lui de la tara" îsi fac greu drum în lumea chinologica. Border Collie, datorita calitatilor lui fizice si psihice, reuseste în timp sa-si consolideze pozitia ca exceptional caine de lucru (initial lucru la turma, la care se adauga, în ultimele decenii, concursurile de Obedience si Agility). Smooth Collie ramane ruda cea mai saraca a "clanului". Prezentat drept rasa separata cu începere din 1870, provine din exemplarele cu par mai scurt aparute în cuiburile de Collie. Morfologic este aproape identic cu Collie, dar, ca utilitate, era si este preponderent folosit drept caine de cireada (în special în Northumberland, în nordul Angliei). Primii Collie au fost prezentati la celebra expozitie de la Birmingham, în 2-4 decembrie 1861, castigator fiind masculul Jeho. Denumirea Collie a fost folosita prima data în 1863, la First Anual Grand National Exhibition din Londra. Collie era, deci, în centrul atentiei chiar de la debutul "chinologiei oficiale", fiind si prima rasa de caini ciobanesti standardizata (toti ceilalti ciobanesti, fie continentali, fie insulari, încep sa fie luati în seama abia începand cu 1890). Aceasta s-a datorat mai ales faptului ca printre primii crescatori pasionati s-a numarat domnul S.E. Shirley, unul dintre membrii fondatori ai Kennel Clubului englez. În expozitiile din 1873 apar primii Collie blue-merle, culoare traditionala în tara Galilor si în unele regiuni din Scotia. Apoi, desi varianta de colorit negru cu alb era cea mai frecventa, devin la moda si se prefera exemplarele tricolore. La început, portul urechilor Collieului era variabil, dar, în 1876, se instaureaza regula (valabila si astazi) conform careia urechile trebuie sa fie drepte, cu varful (treimea superioara) pliat catre fata. Primul exemplar cu manta roscata a fost Old Cockie, un mascul prezentat în 1871 la Birmingham si considerat patriarhul rasei. Patru generatii mai tarziu, descendentul sau, Metchley Wonder, avea deja toate caracteristicile tipului actual, tip care a ramas practic neschimbat timp de decenii. În 1879, s-a nascut Charlemagne, un mare campion care este la baza celor mai valoroase linii actuale. Se pare ca forma deosebita a capului sau a incitat crescatorii sa obtina capul modern al Collieului, banuindu-se ca au folosit si infuzie de Barzoi. În ceea ce priveste blana spectaculoasa si gulerul impozant, exista teoria (nedemonstrata) ca acesta se datoreaza unor încrucisari cu Spitzul, realizate la începutul secolului al XX-lea. Raspandirea în lume Datorita aliantelor reginei Victoria cu Germania, aristocratii "teutoni" au fost imediat interesati de "descoperire" si au importat primele exemplare în 1885, deschizand rasei drumul catre restul Europei. Concomitent, Collie strabate "mari si tari", ajungand în SUA si Australia. Ciobanescul Scotian si-a facut în scurt timp, în întreaga lume, un numar mare de fani dornici sa ofere sume importante de bani pentru a deveni proprietarii unui exemplar de valoare (de exemplu, în cartea lui Angelo Vecchio, Il Cane, publicata în 1905, singurele adnotari referitoare la preturile de achizitie a unui pui se refera la rasa Collie).

Intretinere

Collie nu este o rasa greu de intretinut. Blana este formata dintr-un subpar moale ca o lana, extrem de dens, aproape ascunzand pielea, si un par de acoperire destul de lung, cu fir lucios, tare, aproape aspru, care trebuie sa fie drept, niciodata ondulat sau frizat. Gulerul si jaboul specifice incep sa se evidentieze la varsta de 18 luni si ating amploarea definitiva pe la 3-4 ani. In ciuda opulentei blanii sale, nu este o rasa cu par greu de intretinut. O periere saptamanala este suficienta, iar in perioada de naparlire e necesar sa fie periat cel putin o data la 2 zile. Periajul trebuie sa faca placere atat cainelui cat si stapanului. Pentru aceasta este nevoie sa obisnuim cainele inca de mic, sa-l asezam pe o masa stabila si sa-l «mangaiem» cu peria zilnic 10 minute. Pozitionarea pe o masa, in afara de faptul ca este mai comod pentru stapan, determina cainele sa ramana pe loc. Ideala este o perie pneumatica cu tepi metalici neingrosati la capete; periile cu fire metalice subtiri si dese precum si tesalele sunt absolut interzise (smulg subparul). Periajul trebuie sa  cuprinda tot corpul nu numai spatele. Se incepe de jos in sus, cu mana libera se ridica parul din fata periei si se elibereaza strat dupa strat pe masura ce se periaza. Parul mai fin din spatele urechilor, care se incalceste repede, trebuie pieptanat o data la doua zile, cu un piepten metalic. Parul din jurul labelor si dintre pernute trebuie toaletat pentru a prelua cat mai putina mizerie. In timpul verii, Collie poate inota si poate fi spalat cu apa oricat de des, dar baie cu sampon se recomanda cat mai rar, deoarece o utilizare frecventa a unui degresant deterioreaza blana, inlaturand pelicula de protectie naturala. In perioadele reci se poate curata blana cu pudra de talc sau amidon alimentar (de porumb sau cartofi). Taierea unghiilor este necesara numai cainilor tinuti in casa. Collie rezista foarte bine la frig si zapada, dar nu prea ii place canicula. In timpul verii trebuie sa aiba apa de baut in permanenta si posibilitatea de a se adaposti la umbra. Cu ocazia periajului trebuie sa controlam vizual starea dintilor, gingiilor, ochilor, urechilor si organelor genitale.

Probleme de sanatate frecvente

Desi nu este una dintre rasele cu numeroase tare ereditare repertorizate, totusi exista cateva probleme asupra carora crescatorii trebuie sa fie deosebit de atenti. Nu toti Collie, dar o mare parte din ei pot avea intoleranta la unele substante medicamentoase datorita unei mutatii genetice recesive a genei MDR1 ( Multi-Drug Resistance). Este foarte important sa NU administrati medicatie unui  « caine » fara sa informati medicul ca e vorba de un Collie.

Substante toxice pentru Collie cu MDR1

Acepromazine
Aldosterone
Amitriptyline
Antiemetics
Buprenorphine
Butorphanol
Chinidin
Cimeditine
Cortisol
Cyclosporin A
Dexamethasone
Digoxin
Diltiazem
Domperidone
Doxorubicin
Doxycycline
Ebastine
Erythromycin
Estradiol
Etoposide
Fentanyl
Fexofenadine
Grepafloxacin
Hydrocortisone
Ivermectin
Itraconazole
Ketoconazole
Loperamide
Losartan
Methylprednisolone
Metoclopramide
Metronidazole
Milbemycin
Mitoxantrone
Morphine
Moxidectin
Ondansetron
Paclitaxe
Phenothiazines
Phenytoin
Quinidine
Ranitidine
Rifampin
Rifampicin
Selamectin
Sparfloxacin
Tacrolimus
Terfenadine
Tetracycline
Verapamil
Vinblastine
Vincristine

 

Displazia de sold (HD), care pare a fi cea mai raspandita boala ereditara a speciei canine; tot ce ati citit despre ea, în legatura cu alte rase, este perfect valabil si pentru Collie.
Apoi, exista cateva boli importante ale tegumentelor si ochilor, boli care au o incidenta relativ crescuta în cadrul rasei. Anomalia Ochiului de Collie, evident tipica rasei, cunoscuta si sub denumirea prescurtata CEA, este o leziune oculara ereditara depistata recent (pentru diagnosticare se foloseste oftalmoscopul), dar care în mod cert exista de foarte multi ani.Leziuni similare CEA au fost depistate sporadic si la alte rase.
Atrofia Retiniana Progresiva (PRA) afecteaza atat Collie cat si multe alte rase. Se diagnosticheza tot cu oftalmoscopul si este, de asemenea, o boala ereditara; nu exista tratament si maladia evolueza catre orbire totala (la varsta de aproximativ 3 ani).
Atrofia Retiniana Centrala Progresiva (CPRA) se pare ca este mostenita în special de la stramosi apropiati.Spre deosebire de PRA, poate exista în faza latenta pana la 8-9 ani, nu provoaca obligatoriu orbirea si poate fi influentata si de factori de mediu (de exemplu alimentatia).
"Nasul de Collie" este o alta afectiune tipica rasei (de unde si denumirea ei). Pe trufa se produc arsuri dureroase, provocate de expunerea la soare (atat vara cat si iarna), care pot fi atenuate si eliminate temporar prin aplicarea de creme-ecran. Multi specialisti sustin ca fenomenul este ereditar, sau cel putin datorat unei sensibilitati care se mosteneste.

Cele doua boli de piele grave si relativ frecvente la Collie sunt demodecia si dermatomiozita. Demodecia este provocata de un acarian microscopic, care exista în pielea cvasitotalitatii cainilor, dar îmbolnavirea nu se produce decat în anumite conditii. Se pare ca anumite date fizico-chimice si imunologice, care permit parazitului sa produca îmbolnavirea, sunt transmise ereditar. În cazul aparitiei supraninfectarii cu germeni secundari, demodecia poate provoca moartea animalului. Dermatomiozita – boala ereditara – este o inflamatie combinata a pielii si muschilor. Diagnosticul se pune în urma biopsiei muschilor bratului.

 

COLLIE ROUGH / COLLIE CU PAR LUNG
STANDARD FCI Nr. 156

Rasa britanica


ASPECT GENERAL
Collie se prezinta ca un caine de o mare frumusete, cu atitudine mandra si imperturbabila, cu nici o parte a corpului disproportionata in raport cu ansamblul.
CARACTERISTICI
Constructia lui este caracterizata de forta si actiune, fara sa aiba aspect greoi si nici o urma de grosolanie. Expresia este cea mai importanta.. Ea este rezultatul echilibrului perfect si al armoniei craniului si botului, dimensiunii, formei, culorii si pozitiei ochilor, portului si pozitiei corecte a urechilor.
TEMPERAMENT
Comportament prietenos, fara urme de nervozitate sau agresivitate.
CAP SI CRANIU
Caracteristicile capului au o mare importanta si trebuie considerate in raport cu talia cainelui. Vazut din fata sau profil, capul trebuie sa aiba forma unui con bine trunchiat si conturat, fara proeminente. Craniul este plat. Capul se ingusteaza lin pornind de la insertia urechilor si pana la trufa neagra, fara obraji proeminenti sau bot pensat. Din profil, linia superioara a craniului si cea a botului sunt drepte, paralele, de lungime egala, separate de un stop slab dar perceptibil. Mijlocul distantei dintre unghiurile interne ale ochilor (care este centrul unui stop corect amplasat) trebuie sa fie si mijlocul medianei longitudinale a capului.
Botul bine conturat si rotunjit este trunchiat, niciodata patratos. Mandibula este puternica, bine desenata. Inaltimea craniului, masurata de la arcada pana la regiunea sub-maxilara, nu este niciodata prea mare.
Trufa intotdeauna neagra.
OCHI
Ochii constituie o caracteristica foarte importanta, dand cainelui expresia de blandete. Sunt de dimensiune medie ( niciodata prea mici), dispusi putin oblic; sunt migdalati si au culoare brun inchis, cu exceptia exemplarelor bleu-merle, ai caror ochi (unul sau ambii ochi, total sau partial) sunt frecvent albastri sau cu pete albastre. Expresia lor este plina de inteligenta, cu o privire vie si iscoditoare in atentie.
URECHI
Urechile sunt mici pozitionate pe craniu nici prea apropiate, nici prea departate. In repaus, sunt pliate catre spate; in alerta, sunt indreptate inainte si purtate semierect, adica aproximativ doua treimi din ureche erect, iar treimea superioara pliata natural inainte, sub orizontala.
MAXILARE
Dinti de marime buna. Maxilarele puternice cu  muscatura in foarfeca perfecta, regulata si completa, adica incisivii superiori se inchid fara spatii peste cei inferiori, fiind implantati in unghi drept fata de maxilar.
GAT
Trebuie sa fie musculos, puternic, de lungime potrivita si bine arcuit.
TREN ANTERIOR
Umerii sunt oblici si bine angulati. Membrele anterioare drepte si musculoase, cu coatele nici spre interior nici spre exterior, cu epifizele de marime moderata.
CORP
Este usor alungit comparativ cu inaltimea. Spatele este drept si bine sustinut, usor ridicat in zona salelor. Coastele sunt bine arcuite. Pieptul este adanc si destul de larg in spatele umerilor.
TREN POSTERIOR
Membrele posterioare au coapsele musculoase, iar partea inferioara uscata , cu tendoane bine definite. Genunchi bine angulati. Jaretii sunt bine coborati si puternici.
LABE
Labe ovale; cu pernute bine dezvoltate. Degetele sunt stranse si arcuite. Degetele picioarelor potsterioare ceva mai putin arcuite.
COADA
Coada este lunga cu osul ajungand cel putin pana la jareti. Purtata in jos, dar cu varful usor curbat in sus, atunci cand cainele este in repaus. In alerta coada poate fi purtata mai sus, vesel, dar niciodata pe spate.
ALURA/MISCARE
Alura este caracteristica rasei. Un Collie cu alura buna nu are niciodata coate indreptate catre exterior ,chiar merge cu labele anterioare relativ apropiate. Impletitul, incrucisatul sau rularea picioarelor sunt strict indesirabile. Vazute din spate, membrele posterioare au aplomburi drepte, iar jaretii nu sunt prea apropiati; vazute din lateral au o miscare lina. Membrele posterioare sunt puternice cu mare forta de propulsie. Este de dorit o alonja rezonabil de lunga efectuata cu usurinta, fara efort vadit. Corectitudinea absoluta a miscarii este esentiala.
BLANA
Imbraca liniile corpului, foarte densa. Parul are fir drept si aspru. Subparul este moale, foarte dens, aproape ascunzand pielea. Gulerul si jaboul sunt foarte abundente. Pe bot si fata par scurt. Urechile au par scurt la varf si mai lung spre baza. Pe membrele anterioare parul formeaza franjuri. Membrele posterioare sunt acoperite de franjuri abundente pe coapse, dar cu par scurt sub genunchi. Parul de pe coada este foarte abundent.
CULORI
Cele trei variante recunoscute sunt zibelina, tricolor si bleu-merle.
Zibelina: Orice nuanta de la auriu deschis pana la mahon intens sau tonuri de zibelina (maro inchis). Galbenul pai deschis sau cremul sunt extrem de nedorit.
Tricolor: Predominant negru avand pete de foc pe cap si membre. Orice tenta ruginie in par este extrem de nedorit.
Bleu-merle: Predominant deschis, albastru-argintiu, stropit si marmorat cu negru. Preferabil cu pete de foc, dar absenta lor  nu se penalizeaza. Petele mari negre, de culoarea ardeziei sau tentele ruginii, atat in par, cat si in subpar sunt extrem de nedorit..
Toate cele trei variante trebuie sa prezinte intr-un grad mai mare sau mic, marcaje albe tipice pentru Collie. Se prefera urmatoarele marcaje: guler alb, complet sau partial, sort alb, labe si picioare, varf alb al cozii. Poate avea o pata alba pe bot sau cap, sau pe ambele.
INALTIMEA LA GREABAN
Masculi 56-61 cm, femele 51-56 cm
DEFECTE : orice abatere fata de cele de mai sus trebuie considerata defect si gravitatea cu care ar trebui privit sa  fie proportionala cu marimea sa si cu efectul pe care il are asupra sanatatii si bunei conditii a cainelui.

NOTA: masculii trebuie sa aiba doua testicule dezvoltate normal si complet coborate in scrot.

 

Traducerea din limba engleza a STANDARD FCI Nr. 156 apartine www.collie-online.ro si nu are inca avizul niciunui specialist in chinologie.